Prim-ministrul, FMI şi austeritatea

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 28 octombrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Prim-ministrul, FMI şi austeritatea
(din ciclul: „Ce căutau românii-n Bulgaria?”)

    Cică domnul prim-ministru plecase să taie panglica la cîţiva kilometri de autostradă. Uitîndu-se pe geamul maşinii, vede la marginea drumului doi amărîţi care frămîntau chirpici cu picioarele goale. Intrigat de ceea ce vede, domnul prim-ministru opreşte maşina şi-i întreabă pe cei doi:
– Măi, oameni buni, nu vă e ruşine să faceţi nenorocirea asta de chirpici, într-o ţară membră a Uniunii Europene, care tocmai a reuşit, sub îndrumarea FMI, să se macrostabilizeze? Ce-i înapoierea asta? Ce faceţi cu amestecul ăsta oribil de bălegar, paie şi noroi?
– Domnule prim-ministru, răspunde unul dintre indivizi, nu-l facem pentru noi. Îl exportăm în Federaţia Rusă.
– Îl exportaţi în Rusia??!!... Extraordinar! Şi ce luaţi pe el?
– Ştiţi, ruşii nu prea au rezervă valutară, aşa că ne plătesc în natură. Ne dau o mie de AK-47 pe tona de chirpici.
– Sînteţi nebuni?! Introduceţi ilegal armament în ţară!
– Nuuu! Nu intră neam de AK-47 în România. Le reexportăm imediat în Iran.
– În Iran?! La teroriştii ăia? Ce luaţi de la ei?
– Petrol, domnule prim-ministru. Pentru fiecare AK-47, cîte o tonă de petrol, dar să ştiţi că nu-l aducem ilegal în ţară. Din Iran, pleacă direct în Japonia, că ăia, or fi ei deştepţi, dar n-au petrol.
– Şi ce luaţi din Japonia, ce vă dau pe petrol?
– Ehh!... Nişte rahaturi de microcipuri, de încap o mie într-un portofel, dar le vindem americanilor, că au nevoie de fleacurile astea ca să facă nişte rachete. Să ştiţi că plătesc bine. Pentru fiecare flecuşteţ din ăla, ne dau zece mii de dolari.
– Zece mii de dolari?!! Şi ce faceţi cu ei?
– Păi, acum devine complicat, că trebuie să schimbăm la bancă dolarii pe euro.
– De ce?
– Pentru că bulgarii nu vor decît euro.
– Dar ce treabă aveţi voi cu bulgarii?
– Păi, domnule prim-ministru, noi, cu tranziţia şi cu austeritatea, am sărăcit de tot. Nu mai avem animale. Cum să facem chirpici, dacă nu importăm bălegar de la bulgari?!

    Foaie verde trei parale,
    Bine zis-a Caragiale


PS: Sau altfel spus, „ce căuta nemaţu-n Bulgaria?”, fiindcă tot este 2012 intitulat „anul Caragiale”.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 28 octombrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.