Pasiune, tată, nu jucărie!

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 11 octombrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Pasiune, tată, nu jucărie!

    Din ciclul „Fiecare cu trenuleţul lui” (ca să nu zic „cu păsărica lui”, pardon de expresie!), aveţi la final un filmuleţ cu nişte entuziaşti constructori de locomotive de epocă în miniatură.
    Să ştiţi că abia acum, după ce-am vizionat acest video, am început să-nţeleg ce înseamnă pentru unii damblaua de-a colecţiona (atenţie, pe bani grei!) machete la scară liliputană a unor mărci de maşini adevărate. Ţin să menţionez că prin locurile de muncă prin care-am bîntuit am dat peste trei astfel de colegi de serviciu.

    Doamnelor şi domnilor, ce s-o mai lungim de pomană, iată filmuleţul cu întîlnirea din 2007 de la Pîrîul Amar dinspre Apus (SUA) a constructorilor de locomotive cu ecartament îngust (pentru o experienţă deosebit vă sugerez să comutaţi pe rezoluţia HD 720p şi să faceţi imaginea pe tot ecranul – evident, numai dacă vă ţin „bretelele”):

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 11 octombrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.