Extraterestrul exilat sau „Ex-E.T.”

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 11 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Extraterestrul exilat sau „Ex-E.T.”
(din ciclul: „Un film de animaţie ales neîntîmplător”)

    Apropo de unul din bancurile pe care vi le-am trimis aseară (cel cu puii de barză care-şi întreabă părinţii: „Da' pe noi cine ne-a adus pe lume?!”), animaţia de mai jos s-ar putea să aibă un sîmbure de adevăr în ceea ce priveşte afirmaţia cum că, în momentul de faţă, pe Terra se întrupează tot mai mulţi copii care susţin că provin de pe alte Planete (în acest sens vezi scrisoarea cu titlul „Radu, copilul din două lumi”, expediată vouă pe 13 mai 2012.
    Este vorba de-un scurt-metraj care-a luat în 2009 premiul special al juriului la Festivalul Internaţional al Filmului de Animaţie de la Annecy (Franţa), pentru lucrarea de absolvire a unor studenţi de la Şcoala Superioară de Arte Plastice din Montepllier. Iată scurt-metrajul cu pricina:

Cei cu plăci video mai puternice puteţi comuta pe rezoluţia de 720 pixeli şi viziona filmul pe tot ecranul

    Pentru că cei de la YouTube au devenit între timp nişte ţărani (mai ales de cînd au fost cumpăraţi de gigantul masonic Google), motiv pentru care s-au gîndit să oprească difuzarea acestui video în unele ţări (precum Belgia, Elveţia şi Franţa) sub pretextul aşa-ziselor „drepturi de autor” (cică proprietatea Talantis Films), şi pentru că gardul a fost inventat ca să fie sărit, iată un link către Vimeo unde puteţi să vizionaţi filmul la aceeaşi rezoluţie HD 720p, aceeaşi aromă şi-acelaşi gust sublim (chestia cu „aroma” şi „gustul sublim” le-am luat dintr-o reclamă şi le-am adăugat în mod intenţionat aici ca să mă dau şi eu mare).
    Lăsînd gluma la o parte – atît cea din acest filmuleţ, cît şi cea din mesajul de faţă – îmi doresc din tot sufletul ca peste ceva timp (să zicem peste vreo 6 luni de zile sau maxim 1 an), cît mai mulţi dintre voi să priviţi cu alţi ochi acest scurt-metraj de animaţie.


PS: Stimaţi pasageri, puneţi-vă centurile de siguranţă şi ţineţi-vă bine, căci de mîine încolo o pornim iarăşi la drum. În pas vioi, de data aceasta (cine ştie, poate că unora dintre domniile-voastre li se va părea c-o luăm chiar la trap, iar altora de-a dreptul la galop!). Şi-aşa vă rămăsesem dator c-o grămadă de scrisori şi seriale neterminate, la finalul cărora promisesem că „va urma” şi altceva (continuarea, cum ar veni).
    Ce să fac, au intervenit între timp nişte „chestii” care m-au ţinut pe loc. Hai să le spunem totuşi „evenimente” – nu de-alta, dar măcar să sune cît de cît literar. Pur si simplu mi-au făcut neuronii franjuri, cînd le-am citit. Asta ca să nu zic că „m-au dat cu totul peste cap”.
    Este vorba de nişte răspunsuri venite din partea anumitor persoane, via Inbox.

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 11 noiembrie 2012 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.