Probă de angajare

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 4 august 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

Probă de angajare
(din ciclul: „Artă şi precizie”)

    Nu contează că tipul vorbeşte în portugheză, pînă la urmă veţi înţelege ce-a vrut să spună. La început, te uiţi la el şi n-ai da doi bani pe-un asemenea lucrător mecanic pe motostivuitor. Dar staţi să vedeţi ce-i poate pielea şi cum reuşeşte un simplu om să îmblînzească o fiară de cîteva tone şi să facă cu ea ce vrea...

    Atenţie că moneda cu care jonglează cu atîta dibăcie şi pe care reuşeşte s-o bage pe gaură – pardon de expresie! – are un diametru mai mic doar cu cîţiva milimetri faţă de cel al gurii sticlei. Ca să observaţi mai bine acest lucru, puteţi face imaginea mare pe tot ecranul. Vă rog să remarcaţi şi cu cîtă uşurinţă a reuşit să urce moneda de pe asfalt pe braţul motostivuitorului.
    Concluzia finală?... Da, tată, într-adevăr artă şi precizie!


PS: Mersi, dragă Jerry! După cum vezi, de pe 18 ianuarie 2013, de cînd mi-ai trimis tu acest mail, abia acum am reuşit să-l expediez alor mei. Noroc c-am găsit filmuleţul pe YouTube şi-am anexat doar linkul, că dacă era să urc acest video în ataşament (4 MB), iarăşi primeam mesaje de eroare la „recepţie marfă”, ca să zic aşa, venite-n special din partea unora cu adrese de mail de serviciu.
    Dacă aveţi impresia că este uşoară o asemenea acrobaţie, încercaţi acasă să introduceţi o monedă de 10 bani (20 mm diametru) pe gura unei sticle de plastic de 2 litri (21,5 mm diametru interior), iar sticla să fie goală, fără lichid în ea. Puneţi moneda pe-o bucată de tablă sau alt material tare (sticlă, plexiglas, placă de lemn etc, dar în nici un caz pe-o foaie de hîrtie sau bucată de carton) şi, prin zgîlţîiri uşoare ale mîinilor, căutaţi să introduceţi moneda în sticlă (atenţie, fără să înclinaţi bucata de tablă!). Vă garantez c-o să v-apuce damblaua pînă reuşiţi. Darămite să faceţi asta de la volanul unui motostivuitor, adică să vă aflaţi la cel puţin 2 metri distanţă de gîtul sticlei!
    Să vedeţi numai de cîte ori o să vă cadă sticla cînd o atingeţi din greşeală. De aceea am zis să fie goală, fără pic de lichid în ea, şi să fie de 2 sau 2,5 litri (nu de-aia mică, de juma' de litru), tocmai ca să aibă centrul de greutate cît mai sus şi să pice imediat ce-o zgîlţîiţi).

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 4 august 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.