El e ştab

Articolul de mai jos a fost primit prin poştă electronică în data de 16 decembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.

El e ştab
(din ciclul: „La Ponta vine un chinez...”)

autor: Petru Ioan Gîrda
data: 27 noiembrie 2013
sursa: Poezie.punct.ro
(parodie după „El Zorab” de George Coşbuc)

La Ponta vine un chinez,
C-un singur gînd, c-un singur crez:
– Ponta, sînt neam cu Jiang Zemin
Şi tocmai din Beijing eu vin
Aci, să te salvez.

Românii tăi de foame mor,
E vai de mama mamii lor;
Şi de furat îndelungat,
Bugetului voi i-aţi secat
Al banilor izvor!

– Ai mei pierduţi sînt, Li, cam toţi:
O ducem bine cîţiva hoţi,
În rest, poporul e sărac,
Dă-mi bani, dacă-l găseşti pe plac,
Dă-mi numai cît socoţi!

– Un miliard, pe loc, primeşti?
– O, Li, aşa de darnic eşti?
– Mai mult de-atît e visul meu!
– Ah, să-ţi întoarcă Dumnezeu,
Atît cît investeşti!

– Ponta, românii sînt puţini,
Şi sînt cam leneşi, cam blajini –
De-acum, de-acum vor fi scăpaţi,
De-acum vor fi şi ei bogaţi,
Cu bani de la străini!

Vor huzuri în ţuici şi fum,
Vor sta la bîrfe lîngă drum,
Cămara lor se va-ntrema,
Şi vor avea şi ei ce da
Copiilor de-acum!

Se-nclină Ponta pînă jos,
Gîndind la marele colos;
Se face-n grabă un contract
Şi Li semnează pe-acel act
Şi Ponta, bucuros.

El ia contractul cu mult foc,
Şi pleacă, beat de-atît noroc,
Şi-aleargă dus de-un singur gînd,
Să-şi ia nevasta, tremurînd,
S-o strîngă de mijloc.

– O, Românie, soţioara mea,
De-acuma nu te-or înjura
Calici la fiecare pas
Şi nici lozinci de bun rămas
Ei nu vor mai striga!

Pe Victoraş al tău cel bun
Îl vei vedea din nou, nebun,
Trecînd ca şoimul cel uşor
La vreun raliu, mergînd în zbor
Şi-i vei ura: „Drum bun!”

Plecă şi Li şi-n cîţiva ani
Veniră şi chinezi şi bani,
Făcură drumuri de transport
Şi piste de aeroport
Şi case la ţărani.

Veni chinez după chinez,
Făceau plantaţii de orez,
Şi sate mari, în stilul lor,
Şi chiar oraşe-ntregi, să mor,
Chiar nu exagerez!

Şi-ncet, încet ne-am colorat
În galben pal, în galben plat,
Şi peste tot vedeai copii,
Cu perii ţepeni şi negri
Şi ochiul înclinat!

La noi acuma Lina-i Lei
Şi Luminiţa e Limei,
Ion e Huan, Mihai e Ming
Vasile-i Wan şi Linu-i Ling
Şi Mihnea e Mingmei.

Şi nu mai vine Moş Crăciun,
Bătrînu-acela blînd şi bun
Şi nu auzi colindători,
Copile mîndre şi feciori
În seara de Ajun!

Şi n-auzi doine din caval,
Strigări n-auzi din deal în deal,
Nu vezi pe scene căluşari
Cu tricolor şi cu iţari,
Nici nai şi nici ţambal!

Se bea de-acuma mao-tai,
În loc de ţuică. Să mă tai
De mă ating de vinul lor!
De Murfatlar îmi este dor
Şi nu vreau nici un ceai!

Văzu şi Ponta ce-a făcut
Şi sta adesea abătut;
De-acum era bărbat matur
Şi cînd vedea ce este-n jur
Simţea un junghi acut.

– Ah, Doamne, cît mă ruşinez,
Cît plîng, cît sufăr şi oftez:
De-acum, poporul meu român
Pe ţară nu mai e stăpîn,
Stăpîn e cel chinez!

Strămoşii mă vor blestema:
Tu ce-ai făcut cu ţara ta?
Umpută-i toată de chinezi,
Pe unde mergi doar galbeni vezi
Şi nu vor mai pleca!

Ia Ponta primul charter şi
Se duce-n China, drept la Li,
Şi pe un ton politicos,
Dar, oarecum, de sus în jos,
Începe a-i grăi:

– Să-ţi iei chinezii înapoi,
Ne-am săturat de-acum de voi,
Eram un vechi popor creştin,
Iar azi la Budha se închin'
O parte dintre noi!

Ah, Li, pentru poporul meu
L-am renegat pe Dumnezeu –
Ai inimă! Tu poţi să ai
Chinezilor pămînt să dai,
Pe unde vrei, dar eu?

Să plece-aşa cum au venit,
Contractul l-am îndeplinit!
Veţi mai găsi un stat sărac,
Şi-un prim-ministru prostănac
Şi-un tînăr aiurit!

Se-ncruntă Li: – Tu eşti nebun?
Tu vrei acuma să le spun
Să plece-n grabă? Chiar aşa?
Tu crezi că ei s-ar aştepta
Pe drumuri iar să-i pun?

O, Ponta, te-ai trezit tîrziu,
Acolo, după cîte ştiu,
De-acum sîntem majoritari...
De nu îţi place, să te cari
La poli sau în pustiu!


E-adevărat, chinezii copiază orice, însă chiar nu ne aşteptam ca pînă şi Ponta să fie plagiat în China!...
Totuşi, dacă analizăm produsul, copia chinezească arată mai bine decît originalul românesc.

sursa: Poezie.ro

Articolul de mai sus a fost primit prin poştă electronică în data de 16 decembrie 2013 de la un coleg care, la rugămintea mea, şi-a dat acordul să-l public pe acest blog. Dacă doriţi să copiaţi acest material şi să-l urcaţi în altă parte pe Internet sau să-l trimiteţi pur şi simplu pe mail, politeţea vă obligă să specificaţi sursa de provenienţă.